Îngerul păzitor al Europei

Adrian Ionescu este unul dintre coordonatorii Guardian Angels, un proiect care vrea să dezvolte gadget-uri ușor de purtat, autoalimentate. Viitorii micro-îngeri mobili, ce ne vor ține departe de pericole, țintesc o finanțare europeană de un miliard de euro.
{poza:stanga}
 
Patru echipe europene de cercetare află pe 28 ianuarie dacă primesc lozul cel mare de la Uniunea Europeană – un premiu individual de un miliard de euro, pe care Bruxellesul îl va acorda pentru două dintre ele.
 
Iniţial au fost 26, iar după o selecţie riguroasă au rămas un plan de a dezvolta îngeri păzitori care ne vor feri de pericole, un supercomputer capabil să simuleze schimbările sociale, economice și technologice ale planetei, un complex model computerizat al creierului uman și o tehnologie de producere şi folosire mai eficientă a grafenului, un material ultra-subțire ce ar putea revoluționa modul de fabricare al obiectelor.
 
De primul dintre proiecte, Guardian Angels, se ocupă Adrian Ionescu, profesor în domeniul nano-electronicii la École Polytechnique Fédérale din Lausanne. Cu câteva zile înainte de marea finală a competiției, Das Cloud a stat de vorbă cu Adrian Ionescu pentru a ne explica ce vor știi să facă îngerii păzitori ai Europei și în cât timp îi vom vedea pe cer.
 
Cum a luat naștere ideea acestei competiții tehnologice europene?
 
În primul rând trebuie să explic conceptul de FET (Future Emerging Technologies) flagship. Europa a avut până acum toată partea de cercetare finanțată pe proiecte de o durată maximă de 3-4 ani. Existau aspecte de cercetare de la nivel material, până la noi sisteme, software, tehnologie și așa mai departe. Europa nu a avut însă niciodată un proiect care să structureze un domeniu multi-disciplinar, care să reunească forțele în cercetare pentru un singur scop major, pe o durată foarte mare și cu un impact major asupra societății.
{poza:dreapta}
 
Asemenea proiecte au fost puține până în acest moment chiar și în lume, în general au fost făcute de către Statele Unite. Un proiect în domeniul ăsta este celebrul “Man on the Moon”, care i-a aparținut președintelui Kennedy. Practic, în timpul președinției lui toate forțele din domeniul industrial, academic, de cercetare, s-au reunit pentru a dezvolta tehnologia necesară călătoriei omului pe Lună. Un alt efort similar a fost decodarea genomului uman. Acțiuni de tipul acesta necesită fonduri de ordinul miliardelor de euro. În Statele Unite, “Man on the Moon” a costat 7 miliarde de dolari la vremea respectivă.
 
Cum ați ajuns să participați cu Guardian Angels la competiția de la Bruxelles?
 
Europa încearcă acum să definească printr-o competiție proiecte de acest tip, cum este și Guardian Angels. Sunt proiecte destul de mari, în care numărul de parteneri implicați este major. Proiectul nostru are 66 de parteneri industriali, institute de transfer tehnologic și academice. Avem alături inclusiv Institutul de Micro-Nano-Tehnologie din București. În urma competiției pentru asemenea proiecte numite FET flagship, au fost alese șase proiecte majore, care au fost într-o fază pilot, în care comunitatea a finanțat cu aproximativ 1,5 milioane de euro pregătirea proposal-ului final. Timp de un an întreg am lucrat ca să pregătim acest proposal cu consorțiul pe care l-am menționat.
 
Proiectul final a fost transmis la Bruxelles în luna octombrie, după care, din cele șase, au fost invitate la audieri, pentru prezentări orale, numai patru din cele șase. Am fost unul dintre cei patru finaliști. Din cele patru vor fi finanțate numai două, iar probabil pentru celelalte două vor fi găsite alte mecanisme de finanțare. Oricum, deci, toate cele patru vor continua.
 
Ce poți să ne spui despre Guardian Angels?
 
Proiectul nostru este unul foarte tehnologic, fiind legat de ce va reprezenta noul val de tehnologii și aplicații după momentul acesta în care mobile computing și mobile communication sunt omni-prezente. Toți beneficiem azi de serviciile respective, întrebarea este ce va fi după smartphone. Cu Guardian Angels vrem să dezvoltăm tehnologia necesară pentru sisteme inteligente autonome (smart autonomous systems).
 
Acestea pot să fie incluse în oricare dintre obiectele cotidiene din jurul nostru și pot să ofere funcții în care rolul senzorilor inteligenți devine extrem de important. Poate să fie un proces multi-sensing (pentru semnalele biologice ale corpului uman sau în mediul înconjurător) care poate crea oportunități de noi servicii în domeniul prevenției.
{citat:dreapta:1 mld. euro – Finanţarea de care ar urma să beneficieze în următorii 10 ani fiecare dintre proiectele câştigătoare}
 
Ce fel de aplicații vor deveni posibile în acest fel?
 
Există mai multe clase de aplicații. O să le enumăr:
 
Medicina preventivă. Este un domeniu foarte puțin dezvoltat astăzi și înseamnă, practic, să nu aștepți să se instaleze o anumită maladie, un anumit stadiu cronic. Ci, din contră, să poți prezice într-un mod preventiv că cineva este expus la o anumită maladie. Dacă poți face asta foarte rapid, atunci nu numai că nu ajungi într-o fază cronică, dar costul sănătății devine foarte mic, măsurile sunt foarte lejere pentru potențialul pacient. Sunt multe aplicații în domeniul aging society. În momentul de față, societatea europeană are o problemă majoră în ceea ce privește susținerea pe termen lung a costurilor sănătății.
 
Aplicațiile de environment. Un asemenea sistem îți poate da acces la o serie de semnale care pot fi extrem de interesante, dar pe care nu le poți detecta cu simțurile tale. De exemplu, tot ce reprezintă radiații ionizante, electromagnetică, particule de tip alergent (polen), nano-particule poluante, gaze toxice. Un asemenea modul inteligent, care oferă automat informație, poate fi integrat chiar în telefonul mobil, dar poți să îl ai și într-un sistem distribuit. Poate fi inclus într-un tricou, împreună cu un ceas sau o brățară pe care o porți. Sau în ochelari.
 
Depistarea stresului fizic. Pe baza unei monitorizări inteligente a unei activități biologice, fizice (cantitatea de cortizol din transpirație, modul în care variază respirația sau cum se modifică activitatea cortexului), poți să determini o stare extremă de stres emoțional. Respectăm partea privată a vieții fiecărui individ, însă, de multe ori e util să putem detecta stări emoționale. În cazul unui șofer, de exemplu, este extrem de important să știm aceste lucruri pentru securitatea traficului. Stările extreme de oboseală sau stres antrenează atenție foarte scăzută la trafic. La fel e și în cazul persoanelor bătrâne, cu reacții foarte lente. Un asemenea sistem poate activa un asistent de smart driving, care să te asiste sau să îți indice o asemenea stare. Sunt și alte activități în care stresul poate avea un impact major. Închipuiți-vă un chirurg stresat într-o operație sau un operator de trafic aerian.
 
În cât timp vor fi disponibile aceste tehnologii?
 
Sunt scenarii care par aparent fanteziste, dar tehnologia poate să le facă posibile. În viitor, cred că o serie de servicii, pe care azi nici nu ni le imaginăm, vor deveni posibile. Toate aceste scenarii cer nu numai o decizie locală, instantanee, ci și o serie de decizii luate în decurs de minute, de ore, în anumite cazuri zile sau săptămâni (în domeniul medical, de exemplu).
 
Sistemele de azi nu pot să o facă pentru că consumă prea multă energie. Telefonul mobil trebuie încărcat în fiecare seară. Ca să creezi rezerva de energie pentru asemenea funcții complexe, trebuie să utilizezi numai tehnologii energy efficient, nano-tehnologii, senzori care nu consumă aproape nimic. Plus să integrezi în sistem ceva care să înlocuiască bateria, ceea ce se numește un energy harvester, un recolatator de energie solară, provenită de la vibrații sau de la diferențele de temperatură. E o soluție viabilă de stocare locală a energiei.
 
În concluzie, o asemenea tehnologie necesită un efort ce poate dura între 3 și 7 ani. Noi sperăm ca după 7 ani să avem dezvoltate toate aceste sisteme și toate serviciile să fie disponibile. Vrem ca aceste sisteme să ofere rapid un feedback utilizatorului și să îi permită să ia decizii pe care nu le putea lua înainte. Decizia este a lui, sistemul nu ia nici o decizie pentru tine.
 
Urmăriți o prezentare a proiectului Guardian Angels, făcută de Adrian Ionescu la Bruxelles:
 

 
Dar despre adoptarea acestor tehnologii de marele public în viața de zi cu zi ce poți spune?
 
Adoptarea mai rapidă sau mai lentă a acestor tehnologii depinde de gradul de implicare a utilizatorului final. Probabilitatea este însă mare, pentru că avem alături industrii europene majore. Pe partea de senzori avem liderul european Siemens. Pe partea de automotive avem unul dintre furnizorii esențiali de echipamente, Infineon. Avem, deasemenea, grupuri majore care ne susțin pentru partea de aplicații medicale, precum Philips sau Sanofi, care e unul dintre liderii mondiali în bio medicină. Există anumite institute cooptate care se ocupă exclusiv de partea etică, care urmăresc în amănunt interacțiunea tehnologiilor cu utilizatorii.
 
{citat:stanga:”În 10 ani putem avea la dispoziție asemenea sisteme în care nu ne mai pasă de baterii. Se pot auto-alimenta și pot avea multi-funcții” – Adrian Ionescu}
Una dintre problemele esențiale este cum va fi disponibilă această informație. Poți să spui că sistemele astea vor comunica wireless, cu interfețele pe care le avem deja în telefoanele și tabletele actuale. Acestea pot să facă însă mai mult decât atât. De multe ori avem interfețe inteligente care vor fi integrate în textile inteligente. Informația poate fi integrată într-o schimbare de proprietăți a textilei, un cod de culori sau un anumit tip de afișare care să fie foarte intuitivă pentru un prag de alertă. Un exemplu este un smart textile pentru copii și bătrâni, care să detecteze un anumit prag de deshidratare. Nu e neapărat o măsură medicală precisă, însă e un grad de la care imediat trebuie să iei măsuri.
 
Care este bugetul total pentru a face posibil un asemenea scenariu?
 
În cazul nostru, estimarea de buget pentru 10 ani este între 950 de milioane și un miliard de euro. Nu este însă vorba numai de a realiza câteva aplicații despre care am vorbit, e mai mult de atâta. Presupune practic dezvoltarea în Europa a unei platforme tehnologice pentru asemenea tipuri de sisteme. În momentul în care vom avea în Europa o asemenea platformă tehnologică, vom putea să o deschidem pentru startup-uri, pentru întreprinderi mici și mijlocii, care pot să se ducă să inventeze noi aplicații, să dezvolte noi idei. Este, practic, un generator de noi aplicații.
 
Din cauza asta, a dezvolta platforma în care ai disponibile toate astea, înseamnă că oferi tehnologia de suport pe care o deschizi către inovație în Europa. Va exista un câștig în consumul de energie până la un factor de 1.000. Asta înseamnă că ai un telefon mobil pe care îl încarci și îl folosești timp de un an fără să fie nevoie să îl reîncarci. Și nu ține doar de durata de viață a funcției, ci și de faptul că toată această diferență de energie o poți transforma în funcții noi în sistem.
 
Tehnologiile despre care vorbesc există și sunt demonstrate astăzi în laborator. Ele trebuie însă integrate în sistem. Câteva dintre ele le vor înlocui complet pe cele care le avem azi în toată partea de hi-tech. În viitor vom avea astfel de sisteme auto-alimentate. În 10 ani putem avea, deci, la dispoziție asemenea sisteme în care nu ne mai pasă de baterii. Se pot auto-alimenta și pot avea multi-funcții. Asta va costa, însă, destul de mult: dezvoltarea unei noi platforme tehnologice.
 
MicroCV: Adrian Ionescu
 
Adrian Ionescu a absolvit Facultatea de Electronică de la Politehnica din București în 1989, unde a fost apoi şi asistent, pentru o scurtă perioadă. Între 1994 şi 1997 a urmat un doctorat la Institutul Național Politehnic din Grenoble, Franța. În paralel, a făcut un doctorat în România, în micro-electronică. “A urmat după asta o perioadă post-doctorală la Comisariatul pentru Energie Atomică din Franța”, spune el. S-a mutat în Elveția începând cu 1999, fiind angajat ca profesor asistent la École Polytechnique Fédérale din Lausanne (EPFL). “După 8 luni am fost detașat la Stanford, în SUA, pentru o scurtă perioadă”, punctează el un alt moment important din carieră. În prezent își continuă activitatea la EPFL, unde este director al Nanoelectronic Devices Laboratory (NANOLAB).
 
 
 
În campania Inovatori români, realizată de DasCloud în cadrul proiectului Innovation Labs, descoperim români din prima linie a industriei de IT&C care, fie din România, fie din străinătate, creează produse și soluții IT inovatoare.
Innovation Labs este un proiect al TechSoup România și Tech-Lounge, realizat în cadrul inițiativei YouthSpark a Microsoft România. Începând din februarie 2013, Innovation Labs va sprijini studenți din facultăți tehnice să creeze proprietate intelectuală românească originală.